Dumnezeul meu e…Așa (3)

Am călătorit mulți ani .Fizic si sufletește. Lungi călătorii în care străbătînd munți și orașe am cuprins cu mintea o mare parte din țarini străbune. Sufletește am călătorit mereu între mine și mine, între mine și TU . Nimeni nu mi-a oprit drumul. Nici măcar tristețea și durerea depărtării de casă , de ai mei. Am pierdut deseori trenurile, drumurile, iubirile, oamenii dragi dar,  niciodată NORDUL , sigurul Punct cardinal venit din Dumnezeu. M-am agățat de Nordul Celest ca de acul unei busole si-am așteptat tăcută răsucirea pe fuiorul vremii pînă la Linia corectă. În celelalte Puncte Cardinale m-a invelit cu aripi azure dar , acolo în Nord,  mi-a lasat mereu o pleaopă de privire deschisă. Așa este Dumnezeul meu .  O nordică Cruce, ce o port pe un șur de catifea, culeasă din Turnul vechi și prăfuit al Bisericii mamei. Știu că-mi este acolo , fiindcă îi simt atingerea , ori de cîte ori întorc capul spre Orizontul Nenumit.