De Craciun, pictez.

Pictez cu cerneala ingerită peste inima, peste suflet. Pictez zambete de copiii si arome de sarbatoare. Candva, colindam prin orasul copilariei alaturi de prieteni dragi. Atunci simteam ger peste trup si foc in inima si era atat de dorit Craciunul , incat, nimic nu putea tulbura bucuria bradului impodobit cu minunatia sperantei. Si ce liniste era peste sufletele oamenilor!!! Parca ar fi trait tot anul doar ca sa mai auda inca o data Vestea Nasterii. Pana si militia din vremea aceea, intelegea ca , de Craciun,  oamenii trebuie sa priveasca spre Cer. Apoi uitau. Cat timp am fost copil am pictat tablouri de sentimente si cantec.. Acum, molcom si mai asezat , adun culori sa nu uit. Si nu uit – nu am cum sa uit cat timp port cu mine , in fiecare zi, Nasterea ca pe cea mai de pret nestemata , iar Invierea devine lumina diminetilor. Pe langa toatea acestea, albastrul cerului din fiecare dimineata imi spune ca nimic nu se intampla intamplator. E atat de linistitor sa pictezi cu cerneală de Cer !…Si Doamne,mai da-mi dimineti spre Tine si ingeri-aripe ocrotire. Nu am terminat tabloul, mai avem multe de pictat, Tu stii bine. Si multumesc ca ma stii pe NUME.

Anunțuri

Comentarii:

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s